16 Mai 2018
Che ->
Accesări: 3100

Evaluare utilizator: 0 / 5

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

Numărăm minute, facem prognoze, dăm sfaturi, trăim la maxim. Punem presiune. Familia CFR mai are de jucat 90+ de minute în acest campionat. Familia CFR, mai precis echipa, antrenorii, staff-ul , conducerea, șoferii, suporterii, galeria, toți mai avem de jucat un meci, un titlu.

În Ardeal vorba este că „Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în straiță!” Ne-a dat, iar FCSB a capotat la Iași. Multor șampanii dopul abia mai stătea să nu puște. Am afirmat în acel moment că doar nouă puncte în ultimele trei etape ne vor aduce titlu. Așa a fost, așa este. Noi trebuie să ne câștigăm titlul, nu alții.

Greutatea și presiunea acestui moment este incomensurabilă pe umerii celor ce vor lupta în teren și în tribune. Presiune ce vine tocmai din faptul că mulți ne văd deja campioni, felicitările curg deja pe adresa clubului, lumea fotbalistică aplaudă. Cei care simt că așa trebuie.

Un meci. Un titlu. O partidă ce nu se poate câștiga decât dându-ți viața pe teren și în tribune, în aceeași măsură. Căci nimic în viață nu vine gratis. Tot ce este meritat se câștigă prim muncă asiduă și profesionalism.

CFR Cluj a arătat că nu a fost doar un astru căzător, ci, dimpotrivă, că este rodul muncii, dragostei, încrederii, profesionalismului și lacrimilor vărsate pentru culoarea vișiniu.

Sudoare, lacrimi și izbândă. Istorie. Acesta a fost și este CFR Cluj de 110 ani încoace.

Tot ce este în sufletul nostru, toate emoțiile ultimei bătălii, toată presiunea, tot elanul și nerăbdarea încape într-o singură propoziție: „Onoare muncii grele”. Șunda, dragul de el, ar fi meritat măcar un titlu cu această echipă și doar pentru aceste cuvinte.

Dragi jucători, dragi antrenori, dragi suporteri, dragă galerie, această ultimă bătălie nu este o presiune în plus. Este doar o oportunitate oferită de divinitate. Este, pe lângă asta, o oportunitate născută din munca voastră, a noastră, a tuturor. Luați-o, tratați-o, jucați-o ca pe o șansă. Nu ca pe o obligație. Jucați cu inima, cu fericirea de a câștiga un titlu, cu mândria de a purta aceste culori, cu încăpățânarea lui Ando, cu minuțiozitatea lui Mandorlini, cu nervul lui Petrescu, cu lacrimile fericite ale copiilor cățărați pe garduri să vă simtă, să vă atingă, să vă iubească campioni. 

Vom fi toți pe stadion, mușcând din gazon, din tribune, din aer, din cuvinte, din cântări. Ne vom uni și vom fi o Familie. O Familie care luptă pentru bucuria de a respira CFR. 

Haide draga CFR! Hai Familie Ceferistă!

Che

20 Martie 2018
Che ->
Accesări: 1399

Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă

Some facts. Few conclusions. One reality.

Fact #1: A inceput play-off-ul.

Serios, fără glume, a început play-off-ul. Încă avem un joc de sezon regulat. Mai exact jucăm să nu pierdem, să acumulăm puncte. Bun, sezonul regulat l-am gestionat foarte bine, în opinia mea, chiar dacă, sunt și mulți adepți ai jocului spectaculos în dauna jocului închis. Foarte bine, au dreptate și unii și alții. Cine nu vrea un joc frumos? Oricine, dar important este să nu mori frumos. Important e să aduci puncte. (n.b.- Asta daca numai tinichele visezi, ar zice unii. Iar le dau dreptate.). În fine, am jucat închis, deștept, am sacrificat spectacolul, am adus puncte. Nu știu dacă aceeași tactică dă succes în luptele astea nebune din play-off. Nu cred. Eu am așteptat aceste meciuri să văd că echipa are personalitate. Adică fuck them, îi batem si gata. Suntem CFR! No, au trecut două meciuri, culmea pe teren propriu, și noi parcă am rămas tot în sezonul regulat.

Fact #2: Nu jucăm doar contra adversarilor din teren.

Da, știu. Lasă lamentațiile gen arbitrii și alte teorii ale conspirației, noi nu jucăm nimic. Ajungem și acolo, dar momentan în primele două partide de play-off de câte ori ați simțit că luptăm contra tuturor, a sistemului, a inutililor din sport, a prostituatelor din presă, a...universului? Păi vrei, nu vrei, ne cam dau la rotulă pe unde și când ne prind. Realitatea e că ai avut penalty și nu ți-i l-a dat, că ai avut lovituri libere judecate strâmb, că ai primit cartonașe gratuit, eliminări stupide și un antrenor trimis după țigări. Orice afirmi, faptele acestea sunt. Nu te lasă să joci. Chiar dacă vrei și nu poți sau nu o faci. Ei nu te lasă. Punct.

Fact #3: Dan Petrescu și restul.

Nu știu dacă Dan Petrescu e limitat doar la jocul de ligă a doua engleză, de fază fixă și minge lungă, de aglomerație defensivă sau pur și simplu ăsta e stilul lui, însă e mai deștept decât îl credem noi. Dar, ar fi timpul să ne și arate cât de deștept este. Nu am înțeles reacția băncii noastre la eliminare. Să fie doar lipsa de inspirație a antrenorului secund sau încăpățânarea lui Petrescu. Dacă este așa, Dică a avut dreptate să afirme ca nu are cu ce să îl surprindă CFR. Păi acum ar trebui să surprindem. O țâră de „balls” nu strică, chiar dacă riscăm.

Pe de alta parte, să fim sinceri și să acceptăm că 17-18 jucători aduși în același timp nu pot face o echipă într-un sezon. Doar dacă nu costă de la 3-4 milioane de euro în sus per individ. Nu-i cazul.

Fact #4: Nu ne așteptam.

Pe noi mereu ne prinde iarna nepregătiți, vin ninsorile și noi strângem încă umbreluțele de pe terase. Cam așa si cei de la club. Că nu te aștepți să fii pe locul 1 e o treabă de înțeles, că te pregăteai de titlu la anul, iarăși, însă dacă totuși ai șanse și se întâmplă de ce nu reacționezi? Te adaptezi din mers! Rapid! Musai!

Fact #5: Peteleu, stai jos!

Băiete, îmi placi mult ca jucător! Dar ce ai declarat, dacă sunt vorbele tale, este deplasat, să fiu elegant. Deci, revino-ți, ai fost eliminat (da, arbitrul a comis-o aici, dar daca nu-i dădeai motiv, nu o făcea) și golul lor a venit de pe partea ta. Asta e motiv să declari tâmpenii? Nu se face!

Fact #6: Mentalitate

Noi suntem CFR! Ar fi bine să înțeleagă cât mai repede jucătorii care nu înțeleg unde au ajuns, dar si Dan Petrescu. Nu ne place să ne ascundem mereu, șefu! Nu ne place mica ciupeală! A mers în sezonul regulat! Hai, riscă puțin! Știu că poți mai mult! Știi și tu! Nu îți ia nimeni gâtul dacă surprinzi, experimentezi si nu îți iasă. Nu mai apleca urechea la tot ce vine din partea Stelei, te încurcă. Meci de meci, dar mai ales pe teren propriu trebuie să începem meciurile ca învingători. Lasă-i să zboare pe cei care o pot face pe teren. Nu tăia aripi! Sunt destui ce pot zburda.

Fact #7: Haters gonna hate!

Get use to it! Haters gonna always hate! No mater what. „Haters don't really hate you. In fact, they hate themselves because you're a reflection of what they wish to be. There may even not be any real clash of interests, but just a matter of ego. If someone tries to block you by using dirty tricks like sabotage, insulting comments etc., it may be that they just feel too inferior compared to you and are just to afraid to even start competing with you.”

Just ingore them!

Fact #8: Suporterul ceferist și spectatorii. Galeria.

Fain public în Gruia. Mulți spectatori pro CFR și mulți suporteri. Până și cei cu abonamente au venit toți de data asta. Păi de ce nu veniți fraților meci de meci? Doar la meciul contra unei echipe ce nu este la suflet visceral? Păi nevoie de ajutorul vostru este mereu! No!

Galeria, jos pălăria! Frumos, frumos și promițător. Oameni buni, mergeți în galerie, chiar dacă nu ați mai fost până acum. Este...maxim!

Fact #9: Riscant

Riscant este să nu faci ceva, ca și club, în acest moment. Ți-au venit înapoi mulți dintre cei care au părăsit stadionul. Fie și pentru un meci. Dar tot atât de mulți au plecat supărați acasă. Pricepeți că pentru majoritatea să bați echipa oierului este mai important decât campionatul. Nu știu cât de corectă este judecata, însă este realitate. Bun, nu am învins, ce facem pe viitor. Dacă nu mergem să mâncăm olteni pe pâine veți pierde iar oamenii care s-au întors plini de speranță. E vorba de o scânteie, de un foc. Omul trebuie să simtă că tu, ca și club, te lupți pe viață și pe moarte cu sistemul, cu adversarul așa cum o face el zi de zi, așa cum se macină interior, cum arde CFR. Să nu credeți că CFR nu are suporteri. Se poate umple repede stadionul. Păi fă ceva să se întâmple asta meci de meci! Luptă!

Fact #10: No Balls, No Glory!

Draga CFR, dragă club, dragi jucători, antrenori, dragi spectatori, dragi ceferiști, dragi hateri, dragi și dragi....no balls, no glory! No guts, no nothing! Hai, nu dormi!

Forza CFR 1907 Cluj!

Che

foto: Nicu Cherciu

01 Mai 2018
Che ->
Accesări: 2247

Evaluare utilizator: 0 / 5

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

FCSB și CFR 1907 Cluj și-au împărțit durerea machiavelic. A câta oară? Nu mă doare deloc sufletul de anemia echipei din capitală, nici nu mă încălzește să spun că nu merită titlul, căci oricum așa este, dar mă chinuie lipsa noastră de maturitate. Unii îi spun ghinion. Alții invocă calitatea antrenorului, alții a jucătorilor, alții cum bate vântul, după interes.

În fine, cert este că CFR Cluj a jucat slab în play-off. Sau nu a jucat ce așteptam cu toții. Nu reiau discuția legată de cum ar trebui să joace echipa, cât de spectaculos sau cât de pragmatic, fiecare este îndreptățit la așteptări.

Nici nu doresc să analizez doar „finala campionatului”, unde în opinia mea, jucătorii cu experiență, cum este Deac, trebuiau să știe să țină de minge când trebuie, să o plimbe, să omoare avântul echipei adverse. Totuși, de la mijlocul terenului și până în poarta mingea a străbătut 45 metri. În tot acest timp s-a plimbat nestingherită printre jaloane. Astfel că, deși trebuia să fim în poziție defensivă în acel moment, golul egalizator a venit din trei pase, un contra atac prin care noi am fost atât de surprinși încât și un babuin dădea gol din orice poziție cu ochii închiși, cu spatele la poartă, folosindu-se de călcâi. Fiecare greșește, este vorba de o secundă de oboseală, neatenție sau judecată eronată și astfel de lucruri se întâmplă.

Enervant de problematic este că mereu conducem iar în ultimele 10 minute cade cerul pe noi și pierdem puncte ca și când am avea prea multe. Cel puțin în patru partide putea fi evitat acest scenariu care se repetă precum o buclă temporală. Do the math! Vedeți ce loc am fi ocupat și cu câte puncte avans.
Nu irită atât faptul că arbitrii ne ciupesc puncte, căci o fac, că mass-media mai ciupește și ea pe ici pe colo, că am ajuns cam singuri împotriva tuturor, cât faptul că mereu avem același deznodământ. Am ajuns să știm rezultatul final al unei partide după ce deschidem scorul. Iar acest lucru nu îl mai putem numi ghinion. Este pură eroare tactică. Practic orice facem, terminăm la egalitate când conducem. Nu datorită echipei adverse, ci datorită nouă. Am ajuns să fim egalați de oricine, oricând, oricum.

Mă întreb cum un antrenor defensiv, precum Dan Petrescu, nu poate regla acest lucru? Nu știm sau nu vrem să atacăm. Este cert. Însă o altfel de „strategie” poate da sau nu da roade. Nu ar fi bai, însă am ajuns să scârțâim urât în apărare. Taman unde eram mai breji. În fine, fundașii centrali mereu ne-au creat dureri de cap în acest sezon, însă lui Boli trebuia să-i fie grăbită intrarea, iar Gilvan, care mi s-a părut destul de sigur, să-l urmeze.

Însă toate acestea pălesc în comparație cu ultimele două sezoane când lacătul era pe ușă. Am sperat că insolvența ne-a adus cu picioarele pe pământ, însă nu s-a întâmplat. Ne-am obișnuit prost. Da, este simplu să spui că Dan Petrescu nu este antrenor sau că este unul prost. Tu cel mândru și perfect cu școala la Coverciano, ești îndreptățit. Știam cu toții ce tip de antrenor este Dan Petrescu, știam modelul lui de joc, ca fiind unul și același oriunde a antrenat. Însă una este să îl critici, să spui că a greșit, căci a greșit evident, și alta este să jignești un om doar pentru că poți sau pentru că ești un manelist necioplit cu aere de suporter.

Cred că singurele chestii pe care le reproșez lui Dan Petrescu sunt lipsa de curaj și încăpățânarea. Îi lipsesc curajul de a face schimbări majore la timpul potrivit în timpul unui meci, curajul de a încerca și altceva în afară de a ne apăra perfect și încăpățânarea de a nu folosi decât un număr limitat de jucători când lotul este generos. Sunt convins că a vrut să reușească încă din primul an pentru a arăta cine este. A avut de încropit o echipă după 17 transferuri din jucători veniți din toate părțile universului. Nu a fost simplu, nu a vrut să riște prea mult. Păcat, căci era mai câștigat. Nu a avut nici susținere din partea noastră, iar asta este punctul nostru slab în acest sezon. Însă, așa antrenor slab cum este ne-a adus în postura de a lupta la titlu de la egal la egal cu FCSB, care să admitem a investit mult mai mult decât noi.

Nu sunt adeptul acestui stil de joc, însă, după cum am mai spus, sunt adeptul bunului simț. Nu înjuri un om doar pentru că ai tu oareșce probleme la etajul superior. Îi spui frumos că a greșit și eventual îi explici unde și cum, dacă te pricepi, și te rezumi la atât. Nu îl apăr, însă nu mai jigniți căci este degradant. Pentru voi, cei care o faceți. Cel mai probabil va pleca curând de la CFR, veți putea sărbători ca niște adevărați suporteri. Dacă chiar pleacă Dan Petrescu, nu contează cine vine, mereu se va găsi ceva de reproșat oricui, oricând, oricât.

Dacă a fi să fie, eu sper să vină un antrenor care nu a mai trecut prin curtea noastră, nu de alta, dar unii sunt mai puțin capabili, iar alții ar știi că e posibil să-i cerem demisia de la primul meci pe bancă. Doar așa, pentru că putem. Iar dacă am avea un alt antrenor, îl voi susține ca și pe actualul, dacă a fi mai breaz. Aviz amatorilor!

Sunt însă și optimiști care cred că acest campionat nu este încă jucat. Sincer cred că totul s-a limpezit în play off după partidele cu Astra din tur și cu Poli Iași, din retur, unde am pierdut puncte ce nu trebuiau sub nici o formă cedate.

Una peste alta, ce am avut și ce am pierdut? Nu am avut nimic, chiar nimic decât un lacăt ce atârna pe ușa clubului, nu am pierdut nimic, am câștigat o echipă ce luptă pentru supremație, luptă pentru noi. Nu trăim pentru tinichele și titluri, trăim pentru echipă și culori. Dacă titlul nu vine anul acesta, va veni la anul. Nu contează. Noi vom fi alături, orice s-ar întâmpla.

CFR Cluj, You’ll Never Walk Alone.

Che

31 Octombrie 2017
Che ->
Accesări: 2654

Evaluare utilizator: 4 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță inactivă

Să ajungi abrupt din familiara “divizie B” pe prima scenă fotbalistică a țării a fost pentru unii dintre noi o sâcâietoare părăsire a zonei de confort, mascată de entuziasm. 

Mulți și pitoresti suporteri ai echipei simpatice din cartierul Gruia, obisnuiți cu scândurile strâmbe, dar acoperite de pături, ale tribunelor de pe 11 Octombrie, cu mirosul carbunelui ars pentru apa fierbinte la dusul de după, cu halba de dinainte și micii de după, cu paharul țigăncii și cu ora unsprezece, nu au mai venit pe stadion după primul an de după promovare. Stingheri frumoși în tot mai marea masă, pierduți în avalanșa de oameni, neobișnuiți cu scaune ordonate și numerotate, au renunțat să bată drumul Gruii. Datorită lipsei zonei de confort, boemiei muncitorești de care a fost dezbracată și lepadată o dată cu fotbalul modern. Am păsit și noi în această lume. Dar mulți au ales să fie ceferiști de acasă, din depou, din județ. Din dragoste.

Asa a ales și inegalabilul ceferist cu vocea gâtuită, ragușită care găsea cu o precizie absolută momentul potrivit pentru a acoperi liniștea și murmurul tribunei sau pe Teoharie Coca Cozma sau Ilie Dobre la vreun radio cu baterii strigând “Hai Cheeeeefereuuuuuuuuullll mmiiiiieeeeuuuuu”. Nu știam cum il cheamă, Chefere i-am spus mereu și eu și cei din jurul meu pe stadion. Nu aveam scaune cu numere, dar cu exactitate milimetrică fiecare aveam locul nostru pe rândurile lungi de scândură. Am ales pseudonimul deoarece mi-a marcat parte din copilarie petrecută pe stadion, deobște pe movila de cărbuni de deasupra “feliei de pizza”.

A urmat frumoasa perioada a CFR-ului modern, ambițioasă, tumultoasă și extraordinară din punct de vedere a performanțelor. În această perioadă am aflat ce înseamnă o deplasare mai lungă decât cea de la Iara, am aflat ce înseamnă Olimpico, Stanford Bridge sau Ali Sami Yen, am aflat ce înseamnă să fim o forță, am învatat cum să contaăm, ne-am creat propria și noua zonă de confort. 

Vremuri nebune ne-au smuls din paradis și ne-au aruncat în disperarea insolvenței. Cu garantul Mureșan am supravietuit, în zona călduță a siguranței că nu murim. 

Până când a fost obligatoriu să evoluăm, să mergem mai departe. 

Panin, Sandu, Minteuan, Miriuță, Mureșan ne-au creat confortul vital în zilele reci de toamnă cețoasă, prietenoși și zâmbitori. 

Am ajuns să resimțim căldura siguranței eternității orei unsprezece, înainte de prânz.

Smulși a câta oara din zona unde ne simțeam la adăpost, suntem după natura noastră conservatori sau progresiști.

Noutatea ne oferă nesiguranță, frică, panică, izvorate din dragostea care ne ține departe. Unii renunță să mai vină, altii merg înainte trecând peste sentimentele de nesiguranță, neputință și ingrijorare. Nicidecum inconștient, însă cu speranța că trecem împreunnă peste greu.

Depinde de fiecare să regrete o zonă de confort apusă sau să îți creeze alta, nouă,  să creadă în ea. Depinde de fiecare să omoare tot ce este nou și necunoscut sau să ridice, să susțină indiferent de vremuri.

Nu antrenorii ne aduc pe stadion, nici măcar jucătorii, ei vin și pleacă. Ne aduce la stadion acel strigăt gâtuit, răgusit, vătuit, dar care iți trezește ceferismul din fiecare celulă.

Ce alegi? Alegi sa susții o echipă boemă, un club de 110 ani, o frăție de sentimente și trăiri de și la bine, dar mai ales la greu? Sau te ascunzi mereu unde și cu cine iți conferă liniștea?

Te aștept pe stadion. Nu la fluierat! La halba dinainte și bucuria de a fi...de după.

Mereu alături! Mereu fidel!

Hai CFR 1907 Cluj!

Che

25 Aprilie 2018
Che ->
Accesări: 2831

Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă

Da, știu, când auzim de obligații fugim toți isterizați. Nu suntem învățați să avem decât drepturi. Prost învățați. Nu săriți în capul meu, știu că sunt destui administratori de societăți printre noi care se dau cu capul de pereți din pricina angajaților care cer, dar nu oferă mai nimic în schimb. Ba mai mult, pretențiile acestora ajung până la cer. Cam așa și aici. În fine, nu dojenesc pe nimeni căci toți suntem în aceeași oală, însă mai nou e sărbătoare printre noi la eșecuri sau semi-eșecuri.

Bine, pornim de la situația de facto, aceea că echipa nu joacă frumos sau nu se exprimă cum am dori în teren. Corect. Am dori cu toții să vedem un mini-Liverpool în Gruia, dar cred că și domnii din teren ar dori să vadă măcar un mini-Y.N.W.A. în tribune. Corect?

Concluzia, fără să intrăm în detalii tehnice căci nu are sens, suntem o nație de antrenori, căutăm doar suporteri, în rest le avem pe toate, este că echipa nu se situează la nivelul dorit de noi, suporterii. Dar și invers este același lucru.

Da, știu, ai dreptul să spui ce gândești, ai dreptul să critici. Pe când și o autocritică? No’, să progresăm, nu de altceva.

Dreptul ăsta prost înțeles de a critica pe oricine, oricând, oricum nu este altceva decât o supapă de defulare a propriilor nemulțumiri. Critica este obligatorie pentru progres! Însă constructivă. Mă întreb, ce ar fi daca Dan Petrescu, de altfel singurul antrenor din istoria CFR Cluj înjurat și căruia i s-a cerut demisia încă de la primul meci, ne-ar lua pe toți la întrebări și ne-ar critica performanțele de specialiști în domeniile în care activăm? Ce ar fi dacă ne-ar spune că tot ce facem este de rahat? Păi el să își vadă de treaba lui, căci noi avem grija să ne vărsăm blidul în capul omului zi de zi.

În fine, nu îl apăr pe Dan Petrescu, personal prefer alt stil de fotbal, mult mai deschis și mai riscant, însă apăr rațiunea și bunul simț. Ah, să nu discutăm de cheltuirea banilor la club, că doar noi i-am dat acolo. Păi dacă dai bani pe bilet, ai drepturi, nu? Să te porți ca o maimuță, să înjuri jucătorii, antrenorii, fluturii de noapte și ambalajele de chipsuri pe care uiți să le aduni după meci de pe unde le-ai aruncat. Asta dacă nu stai bine-merci în fotoliu cu o bere în mână, „băi” antrenorule!

Depășind momentul, ai dreptul să înjuri, să spurci, să jignești, să areți cu degetul, să minți, să huidui, să te piși pe ea echipă că, no’, ai plătit (dacă ai plătit), biletul. Ai dreptul să fii ipocrit până în măduva oaselor. Ai dreptul să ataci pe toți cei care nu îți dau dreptate, doar pentru a distrage atenția de la tine. Ai drepturi! Demisia!

Calmează-te, nu-ți pune nimeni pumnul în gură. Poți spune ce dorești. Ne poți arăta tuturor cine ești.

Una peste alta, ai dreptate, Dan Petrescu „este de rahat”. Chiar nu îmi place ce joacă. Dar nu mă interesează asta. Nici cine antrenează, nici cine pune banul jos, nici cine joacă. Mă interesează clubul, echipa, familia. You Will Never Walk Alone. Prin alte părți, aici ești părăsit la prima adiere de vânt. Nu există loialitate, bun simț, civilizație. Doar ranchiună, orgolii și impresii de antrenori de geniu, dar care se împiedică de scris.

Hai că vine meciul cu FCSB. Domnu’ Dan, mai jucăm și noi ceva? Adică, unii lustruiesc băncile de rezerve și scaunele de la stadion, se termină campionatul și tot nu îi vedem jucând. Nu dau cu parul, întreb doar. Lasă-i „șefu” să joace ce știu, și așa e cam gata, dar măcar să vedem ce poate juca echipa asta încropită peste noapte. Lasă-i domnule să fugă, să zburde pe benzi, să facă învăluiri, să vedem centrări, construcții, șuturi, goluri din foarfecă și alte minuni. Măcar așa, să ne bucuri și nouă ochișorii pe finalul acesta trist de campionat. Câștigă miticii cu arbitrii, FRF, LPF și mass-media. Ca de fiecare dată. Nu fiți surprinși. Noi suntem un ghimpe, un intrus în sistem, ne pișăm contra vântului. Ca să câștigi contra tuturor, contra sistemului bolnav, trebuie să fii foarte tare pe toate planurile. Aviz pentru campionatul viitor. Ori ești pe poziție, ori mergi la cules de melci.

De jucători nu spun nimic, îi susțin oricât, oricum, oricând. Pe cei care se străduiesc măcar.

Prin urmare, drepturi și obligații. Păi drepturi am văzut că ai mai multe ca Trump, Merkel, Putin. Ba mai multe decât Dragnea. Nu am putea discuta nițel și de obligațiile tale de suporter? Adică de acelea de susținere necondiționată, de prezență la meciuri, de aplauze indiferent de scor, de a cânta în tribună, de a merge îmbrăcat în culorile clubului la meciuri, de a face tot ce poți să ajuți echipa, clubul, familia? Păi să nu discutăm noi de obligația ta de a nu fi suporter de rezultat? De obligația ta de a fi om, de a avea coloană vertebrală, de a judeca singur și corect? De obligația ta de a nu înjura, din principiu, un antrenor sau un jucător? Nu vorbim de a înjura de la primul la ultimul meci. De obligația ta de bun simț de a nu te bucura la insuccese? De obligația ta de a critica constructiv, de a fi decent și pozitiv? A, nu discutăm, stai liniștit.

No, păi dacă nu ești alături de noi când e rău, nu meriți să fii alături de noi când a fi bine. Pricepi?

Apropos, Dane, jucăm și noi ceva? Nu mai chinui lumea, rogu-te-aș! Măcar în astea trei meciuri rămase.

Haide dragă CFR! Indiferent de situație.

Che

08 Mai 2017
Che ->
Accesări: 11801

Evaluare utilizator: 0 / 5

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

„Nevorbitul” nu tace nici când nu vorbește. Sau invers. Substantivul sau verbul. Căci de această data converg. În definitiv toți simțeam deznodământul ultimelor partide jucate de alb-vișinii, deși mulți ne doream contrariul. Însă ceva te macină și simți. Că era mai bine așa și nu invers, ideea este că nu s-a întâmplat cum am gândit.

Nu aceasta ar fi problema, cu atât mai mult cu cât echipa a mai avut sincope de-a lungul timpului iar suporterii i-au fost alături. Necazul, tristețea, suferința sau urletul de animal rănit care pe mulți îi copleșesc sunt canale de defulare a furiei sau umilinței, a neputinței, numiți-o cum doriți. Eram conștienți că vor veni mulți pe stadion când echipa are șanse mari de a câștiga un campionat după ani de secetă. Probabil am fi făcut la fel, și am făcut-o în trecut. Știam că vor fi susținuți și de alte specimene și știam că trebuie găsită o soluție. Fericită sau nu, soluția i-a plasat în casa galeriei. Frustrant, dar asta este realitatea. Mai frustrant este gândul că nu am fi umplut noi acea peluză dacă eram invitați acolo. Sau mai știi? În orice caz asta a pus capac, căci multe contribuie la starea de agitație și frământare a Familiei CFR.

Multe sunt de spus, puține rânduri la dispoziție. Că am pornit de la -6. Că deși mulți ne cântau prohodul s-a încropit o echipă la limita posibilităților oferite de statutul de insolventă și s-a reușit un sezon regulat fulminant. Că deși tehnic trebuia să ieșim din insolvență, nu am fost lăsați să ieșim, și nu o dată ci de două ori, sfidând-se logica și legea, nu cumva printr-o minune să accesăm un titlu sau o participare în cupele europene mai devreme decât este cazul. Că mulți din play-off și-au făcut calcule cu banii ce vor veni, iar noi le-am fi dat peste cap cumpărăturile. Că ne-au jenat și arbitrii, ca să fiu elegant. Că mass-media a început „să ne iubească” iar. Că am avut un lot subțire, fără bancă de rezerve, iar când un titular a lipsit ne-am chinuit până la sânge. Că și jucătorii de bază ne-au ieșit din formă. Că mulți sunt cu trupul în Gruia și cu mintea pe vreo plajă din Mexic. Că...multe am vrut, dar nu prea am fost lăsați. Și așa mai departe.

Lamentații? Poate. Scuze? Să zicem. Dar mai degrabă este crunta realitate. Toate acestea le-am îndurat prea ardelenește, ce-i drept. Poate trebuia să fim puțin mai vocali în a ne apăra statutul de echipă de top, poate prea mult am acceptat să stăm la cutie, cu capul plecat căci, deh, suntem insolvenți.

Oricum, punând toate nebuniile cap la cap, inclusiv ultimele două neprezentări, am avut un sezon realmente bun. Minunat este că s-a întors lumea pe stadion, avem a doua medie de spectatori în tribune din campionat, toți tremură din nou la gândul că vine CFR din spate, și vine!

Minunat este că din nimic, mai exact din mai puțin decât nimicul, am ajuns la un moment dat să avem șanse reale la titlu! Moment în care și-au pierdut glasul toți detractorii Că apoi nici Miriță nu înțelege ce au vrut jucătorii sau ce nu au putut în meciul cu oltenii, e altă poveste.

Concluzionând, un sezon peste așteptări în condiții foarte, foarte grele.

Să nu fim ipocriți! Mulți au dorit să piardă echipa cu Dinamo. Când a făcut-o, nu cred că intenționat, au sărit ca arși! Mulți au pariat în mai multe rânduri împotriva echipei de suflet. Adică și-au vândut dragostea de club pentru câștiguri materiale. Doar, doar le-a aduce CFR un ban în plus. Cum te poți numi ceferist să pariezi împotriva echipei tale? Cum? Mă rog. Nu poți acuza pe nimeni că a vândut un meci atâta vreme cât te vinzi etapă de etapă la casa de pariuri. Îți vinzi dragostea. Și mai ales nu poți acuza fără dovezi, doar că ți s-a părut că așa este, și cu atât mai mult cu cât asta ți-ai dorit.

În definitiv nu judecăm pe nimeni, dar vă rog, să nu fim ipocriți. Să aplaudăm echipa, mai ales pentru acest sezon extraordinar. Pentru că sunt sigur că în sezonul următor veți fi toți iarăși mari ceferiști. Veți avea pentru ce, deoarece dacă ieșim acum din insolvență, vom fi campioni.

Hai CFR Cluj!

Che