31 Octombrie 2017
Che ->
Accesări: 1401

Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă

Să ajungi abrupt din familiara “divizie B” pe prima scenă fotbalistică a țării a fost pentru unii dintre noi o sâcâietoare părăsire a zonei de confort, mascată de entuziasm. 

Mulți și pitoresti suporteri ai echipei simpatice din cartierul Gruia, obisnuiți cu scândurile strâmbe, dar acoperite de pături, ale tribunelor de pe 11 Octombrie, cu mirosul carbunelui ars pentru apa fierbinte la dusul de după, cu halba de dinainte și micii de după, cu paharul țigăncii și cu ora unsprezece, nu au mai venit pe stadion după primul an de după promovare. Stingheri frumoși în tot mai marea masă, pierduți în avalanșa de oameni, neobișnuiți cu scaune ordonate și numerotate, au renunțat să bată drumul Gruii. Datorită lipsei zonei de confort, boemiei muncitorești de care a fost dezbracată și lepadată o dată cu fotbalul modern. Am păsit și noi în această lume. Dar mulți au ales să fie ceferiști de acasă, din depou, din județ. Din dragoste.

Asa a ales și inegalabilul ceferist cu vocea gâtuită, ragușită care găsea cu o precizie absolută momentul potrivit pentru a acoperi liniștea și murmurul tribunei sau pe Teoharie Coca Cozma sau Ilie Dobre la vreun radio cu baterii strigând “Hai Cheeeeefereuuuuuuuuullll mmiiiiieeeeuuuuu”. Nu știam cum il cheamă, Chefere i-am spus mereu și eu și cei din jurul meu pe stadion. Nu aveam scaune cu numere, dar cu exactitate milimetrică fiecare aveam locul nostru pe rândurile lungi de scândură. Am ales pseudonimul deoarece mi-a marcat parte din copilarie petrecută pe stadion, deobște pe movila de cărbuni de deasupra “feliei de pizza”.

A urmat frumoasa perioada a CFR-ului modern, ambițioasă, tumultoasă și extraordinară din punct de vedere a performanțelor. În această perioadă am aflat ce înseamnă o deplasare mai lungă decât cea de la Iara, am aflat ce înseamnă Olimpico, Stanford Bridge sau Ali Sami Yen, am aflat ce înseamnă să fim o forță, am învatat cum să contaăm, ne-am creat propria și noua zonă de confort. 

Vremuri nebune ne-au smuls din paradis și ne-au aruncat în disperarea insolvenței. Cu garantul Mureșan am supravietuit, în zona călduță a siguranței că nu murim. 

Până când a fost obligatoriu să evoluăm, să mergem mai departe. 

Panin, Sandu, Minteuan, Miriuță, Mureșan ne-au creat confortul vital în zilele reci de toamnă cețoasă, prietenoși și zâmbitori. 

Am ajuns să resimțim căldura siguranței eternității orei unsprezece, înainte de prânz.

Smulși a câta oara din zona unde ne simțeam la adăpost, suntem după natura noastră conservatori sau progresiști.

Noutatea ne oferă nesiguranță, frică, panică, izvorate din dragostea care ne ține departe. Unii renunță să mai vină, altii merg înainte trecând peste sentimentele de nesiguranță, neputință și ingrijorare. Nicidecum inconștient, însă cu speranța că trecem împreunnă peste greu.

Depinde de fiecare să regrete o zonă de confort apusă sau să îți creeze alta, nouă,  să creadă în ea. Depinde de fiecare să omoare tot ce este nou și necunoscut sau să ridice, să susțină indiferent de vremuri.

Nu antrenorii ne aduc pe stadion, nici măcar jucătorii, ei vin și pleacă. Ne aduce la stadion acel strigăt gâtuit, răgusit, vătuit, dar care iți trezește ceferismul din fiecare celulă.

Ce alegi? Alegi sa susții o echipă boemă, un club de 110 ani, o frăție de sentimente și trăiri de și la bine, dar mai ales la greu? Sau te ascunzi mereu unde și cu cine iți conferă liniștea?

Te aștept pe stadion. Nu la fluierat! La halba dinainte și bucuria de a fi...de după.

Mereu alături! Mereu fidel!

Hai CFR 1907 Cluj!

Che

24 Februarie 2016
Joo Ferenc
Accesări: 2988

Evaluare utilizator: 2 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

 Ma bantuie demult ideea lui Sorentino, o tinerete far` de care nimic nu e posibil, mereu fatidic bantuita de stafiile matusalemice atat de dornice de mantuire. Nu degeaba declama Eliade acea noapte de Sfant Bratolomeu...

Gama din Gruia, scrisa in cheia Santamaria & Ruiz , suna bine inca din uvertura insa cineva din orchestra mereu era cu cateva masuri in urma. Ermetismul si frica si-au spus cuvantul, intrarea lui Bryan aducand un suflu cald , in care sangvinitatea isi spune cuvantul. Inca de la sosire francezul promitea ceva uitat de ceva vreme in Gruia , anume fantezie si generozitate, pasele sale reusite sau mai putin , driblingurile care mereu fac spatii in asteptarea omului care intra in ele, au castigat respectul entuziast al suporterului care se hraneste din spectacol.

Gruia are nevoie de spectacol asa cum Roma avea nevoie de circuri, asa ne-a obisnuit al nostru Nero fugar care inca n-a incendiat arena. Fii-suporteri iubitori de lux fotbalistic si scheme sibarite, cer spectacol chiar si dupa ce Lucullus si-a deschis venele...

Bryan, la primul sau gol a alergat in fata unei intregi tribune, ca apoi intr-un apogeu latin sa fie luat in brate de Santamaria, ca un elogiu.

E vorba de generozitate, acea apa pura care va stinge setea lacoma care te incinge la vederea Fetei Morgana care promite oazele.

Acum, Gruia are una dintre cele mai frumoase echipe, nascuta - daca ar fi sa-l citez pe Paler - ca Venus din spuma marii, intr-o contemplatie in fata portretului lui Botticelli, ascultand in surdina versetele unui Magnifico plecat : Chi vuole esser lieto, sia, di doman non c'è certezza!

Se vorbeste de valoare uitand de furcile caudine prin care am trecut si vom mai trece, uitand de determinare si entuziasm si sange fierbinte. Greselile sunt masura conditiei noastre umane si doar dorinta de a le transcede ignora gravitatia , ca acel guler ridicat a lui Cantona catre Aimee!

Si lungul sir al numelor la care ma gandesc  - multe dintre ele au plecat din Gruia prematur ma copleseste , ma poarta intr-un Cinema Paradiso in care un hatru ca Maurizio  secondat de Petrucci ii trag complice cu ochiul lui Bryan!

 

 

 

 

08 Mai 2017
Che ->
Accesări: 6116

Evaluare utilizator: 0 / 5

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă

„Nevorbitul” nu tace nici când nu vorbește. Sau invers. Substantivul sau verbul. Căci de această data converg. În definitiv toți simțeam deznodământul ultimelor partide jucate de alb-vișinii, deși mulți ne doream contrariul. Însă ceva te macină și simți. Că era mai bine așa și nu invers, ideea este că nu s-a întâmplat cum am gândit.

Nu aceasta ar fi problema, cu atât mai mult cu cât echipa a mai avut sincope de-a lungul timpului iar suporterii i-au fost alături. Necazul, tristețea, suferința sau urletul de animal rănit care pe mulți îi copleșesc sunt canale de defulare a furiei sau umilinței, a neputinței, numiți-o cum doriți. Eram conștienți că vor veni mulți pe stadion când echipa are șanse mari de a câștiga un campionat după ani de secetă. Probabil am fi făcut la fel, și am făcut-o în trecut. Știam că vor fi susținuți și de alte specimene și știam că trebuie găsită o soluție. Fericită sau nu, soluția i-a plasat în casa galeriei. Frustrant, dar asta este realitatea. Mai frustrant este gândul că nu am fi umplut noi acea peluză dacă eram invitați acolo. Sau mai știi? În orice caz asta a pus capac, căci multe contribuie la starea de agitație și frământare a Familiei CFR.

Multe sunt de spus, puține rânduri la dispoziție. Că am pornit de la -6. Că deși mulți ne cântau prohodul s-a încropit o echipă la limita posibilităților oferite de statutul de insolventă și s-a reușit un sezon regulat fulminant. Că deși tehnic trebuia să ieșim din insolvență, nu am fost lăsați să ieșim, și nu o dată ci de două ori, sfidând-se logica și legea, nu cumva printr-o minune să accesăm un titlu sau o participare în cupele europene mai devreme decât este cazul. Că mulți din play-off și-au făcut calcule cu banii ce vor veni, iar noi le-am fi dat peste cap cumpărăturile. Că ne-au jenat și arbitrii, ca să fiu elegant. Că mass-media a început „să ne iubească” iar. Că am avut un lot subțire, fără bancă de rezerve, iar când un titular a lipsit ne-am chinuit până la sânge. Că și jucătorii de bază ne-au ieșit din formă. Că mulți sunt cu trupul în Gruia și cu mintea pe vreo plajă din Mexic. Că...multe am vrut, dar nu prea am fost lăsați. Și așa mai departe.

Lamentații? Poate. Scuze? Să zicem. Dar mai degrabă este crunta realitate. Toate acestea le-am îndurat prea ardelenește, ce-i drept. Poate trebuia să fim puțin mai vocali în a ne apăra statutul de echipă de top, poate prea mult am acceptat să stăm la cutie, cu capul plecat căci, deh, suntem insolvenți.

Oricum, punând toate nebuniile cap la cap, inclusiv ultimele două neprezentări, am avut un sezon realmente bun. Minunat este că s-a întors lumea pe stadion, avem a doua medie de spectatori în tribune din campionat, toți tremură din nou la gândul că vine CFR din spate, și vine!

Minunat este că din nimic, mai exact din mai puțin decât nimicul, am ajuns la un moment dat să avem șanse reale la titlu! Moment în care și-au pierdut glasul toți detractorii Că apoi nici Miriță nu înțelege ce au vrut jucătorii sau ce nu au putut în meciul cu oltenii, e altă poveste.

Concluzionând, un sezon peste așteptări în condiții foarte, foarte grele.

Să nu fim ipocriți! Mulți au dorit să piardă echipa cu Dinamo. Când a făcut-o, nu cred că intenționat, au sărit ca arși! Mulți au pariat în mai multe rânduri împotriva echipei de suflet. Adică și-au vândut dragostea de club pentru câștiguri materiale. Doar, doar le-a aduce CFR un ban în plus. Cum te poți numi ceferist să pariezi împotriva echipei tale? Cum? Mă rog. Nu poți acuza pe nimeni că a vândut un meci atâta vreme cât te vinzi etapă de etapă la casa de pariuri. Îți vinzi dragostea. Și mai ales nu poți acuza fără dovezi, doar că ți s-a părut că așa este, și cu atât mai mult cu cât asta ți-ai dorit.

În definitiv nu judecăm pe nimeni, dar vă rog, să nu fim ipocriți. Să aplaudăm echipa, mai ales pentru acest sezon extraordinar. Pentru că sunt sigur că în sezonul următor veți fi toți iarăși mari ceferiști. Veți avea pentru ce, deoarece dacă ieșim acum din insolvență, vom fi campioni.

Hai CFR Cluj!

Che

09 Februarie 2016
Che ->
Accesări: 5286

Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă

Rândurile ce urmează nu sunt musai despre CFR 1907 Cluj, nu ăsta „new age”, ci despre CFR Cluj, Ferar, Chefereu, Frâna sau cum i-o mai spus. Despre „ăsta” nou, dar vechi, să auzim numai de bine, cu toate că elvețienii nu-s tot un fel de români, deși așa credeam cu încăpătânare. Că, no', nu trebuia să ajungem la decrepiții de la Laussane cu plictisitele noastre „adeneice” încercări de a elucubra schițe de a ocoli bunul simț și legea, e altă poveste. Da', no', daca și Einstein credea ca prostia-i infinită, iar universul nu prea, n-am ce adăuga în plus.

Citeste mai departe
30 Decembrie 2016
Che ->
Accesări: 6101

Evaluare utilizator: 3 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță inactivăSteluță inactivă

Pentru suflete fericite, doar gânduri bune în noul an. Doar gânduri bune pentru anul ce trece. Doar idei constructive și acțiuni împletite în realitate.

În linii mari acesta a fost anul nostru, al tuturor celor care vibrăm într-o formă sau alta în frecvențe alb-vișinii. Căci, cine ar fi crezut că echipa din dealul Gruii va trece prin furcile caudine? Deși nu e vorba de umilință în sensul larg perceput ci de smerenie, de asprime, de critici severe, de mângâieri adesea părintești, de a distinge, separa, descompune binele de rău, novicele de priceput, dragostea de simpatie, nebunia de entuziasm. Probabil nimeni sau puțini. Deși loja se pronunțase în interviul lui Ivanovici din Gruia ca totul va fi susținut 7-8 ani.

Citeste mai departe
06 Decembrie 2015
Joo Ferenc
Accesări: 2844

Evaluare utilizator: 3 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță inactivăSteluță inactivă

un motiv popular , ce a dat frau liber spiritelor libere ca Mozart sau Stravinsky , mai tarziu lui Surman in al sau Edges of Illusion; acele granite ale iluziei care forteaza perceptia. A privi , ca forta a centrului vizual induce o anumita entropie antropologica , o acceptiune augustiniana in pasii ce te poarta in agora.  Chiar si pe ulita fotbalului! Incidentul Napoli , Maradona, Manu Chao, Kusturica ... acei tifosi napoletani cer, revendica si absolva doar pentru crez in iluzie , iluzie far` de care acel real palpabil ar fi o povara prea grea pentru inca un pas...

Cluj Napoca, CFR 1907! Paris , Texas ! , ceva intre Route 66 si regasire... boemul intarziat si evadat si cei ramasi in urma prinsi temporal intr-o uluire din care nu gasesc iesirea.  Acea fetita din Leon ii are in catare! Sau poate acel Lambert din Metro mai are de imparitit ceva bilete in galerie.

Fotbalul din Gruia , cu acel patron universitar boem , fugit cu o dansatoare , chiar nu mai are de impartit nimic cu nimeni! A dus CFR la expozitie, la prenotat, adnotat,  ca apoi cu banii luati sa-si ia un popas  in cautarea unui alt adevar. Cei ramasi in urma, cu ce a mai ramas sa se descurce, ca Penelope, in acea asteptare lunga... sa se bucure ca n-o fi cea pentru a tatarilor !

Nu cunosc regizor - exceptie Loach- sa iubeasca fotbalul! Nu e de iubit nimic aici! Doar - pfoai incepe Glass cu The Hours - ceva cu gladiatori in adancul nostru! Ideile merita iubite, acele in care crezi oricare ar fi pretul!  Mai departe e doar un contract social. Nu ai cum sa iubesti artistic , decat visceral , un asemenea fenomen care defuleaza masele! Doar ca mijloc de expresie, vorba lui Cantona intr-o pasa de nervozitate, de guler ridicat!

Pana la urma ce vreau sa spun cu asta? Glass e in decor si nu ma slabeste...  de ce o aparenta se vrea o evidenta?