Zona de confort

31 Octombrie 2017
Che ->
Accesări: 1400

Evaluare utilizator: 5 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activăSteluță activă
 

Să ajungi abrupt din familiara “divizie B” pe prima scenă fotbalistică a țării a fost pentru unii dintre noi o sâcâietoare părăsire a zonei de confort, mascată de entuziasm. 

Mulți și pitoresti suporteri ai echipei simpatice din cartierul Gruia, obisnuiți cu scândurile strâmbe, dar acoperite de pături, ale tribunelor de pe 11 Octombrie, cu mirosul carbunelui ars pentru apa fierbinte la dusul de după, cu halba de dinainte și micii de după, cu paharul țigăncii și cu ora unsprezece, nu au mai venit pe stadion după primul an de după promovare. Stingheri frumoși în tot mai marea masă, pierduți în avalanșa de oameni, neobișnuiți cu scaune ordonate și numerotate, au renunțat să bată drumul Gruii. Datorită lipsei zonei de confort, boemiei muncitorești de care a fost dezbracată și lepadată o dată cu fotbalul modern. Am păsit și noi în această lume. Dar mulți au ales să fie ceferiști de acasă, din depou, din județ. Din dragoste.

Asa a ales și inegalabilul ceferist cu vocea gâtuită, ragușită care găsea cu o precizie absolută momentul potrivit pentru a acoperi liniștea și murmurul tribunei sau pe Teoharie Coca Cozma sau Ilie Dobre la vreun radio cu baterii strigând “Hai Cheeeeefereuuuuuuuuullll mmiiiiieeeeuuuuu”. Nu știam cum il cheamă, Chefere i-am spus mereu și eu și cei din jurul meu pe stadion. Nu aveam scaune cu numere, dar cu exactitate milimetrică fiecare aveam locul nostru pe rândurile lungi de scândură. Am ales pseudonimul deoarece mi-a marcat parte din copilarie petrecută pe stadion, deobște pe movila de cărbuni de deasupra “feliei de pizza”.

A urmat frumoasa perioada a CFR-ului modern, ambițioasă, tumultoasă și extraordinară din punct de vedere a performanțelor. În această perioadă am aflat ce înseamnă o deplasare mai lungă decât cea de la Iara, am aflat ce înseamnă Olimpico, Stanford Bridge sau Ali Sami Yen, am aflat ce înseamnă să fim o forță, am învatat cum să contaăm, ne-am creat propria și noua zonă de confort. 

Vremuri nebune ne-au smuls din paradis și ne-au aruncat în disperarea insolvenței. Cu garantul Mureșan am supravietuit, în zona călduță a siguranței că nu murim. 

Până când a fost obligatoriu să evoluăm, să mergem mai departe. 

Panin, Sandu, Minteuan, Miriuță, Mureșan ne-au creat confortul vital în zilele reci de toamnă cețoasă, prietenoși și zâmbitori. 

Am ajuns să resimțim căldura siguranței eternității orei unsprezece, înainte de prânz.

Smulși a câta oara din zona unde ne simțeam la adăpost, suntem după natura noastră conservatori sau progresiști.

Noutatea ne oferă nesiguranță, frică, panică, izvorate din dragostea care ne ține departe. Unii renunță să mai vină, altii merg înainte trecând peste sentimentele de nesiguranță, neputință și ingrijorare. Nicidecum inconștient, însă cu speranța că trecem împreunnă peste greu.

Depinde de fiecare să regrete o zonă de confort apusă sau să îți creeze alta, nouă,  să creadă în ea. Depinde de fiecare să omoare tot ce este nou și necunoscut sau să ridice, să susțină indiferent de vremuri.

Nu antrenorii ne aduc pe stadion, nici măcar jucătorii, ei vin și pleacă. Ne aduce la stadion acel strigăt gâtuit, răgusit, vătuit, dar care iți trezește ceferismul din fiecare celulă.

Ce alegi? Alegi sa susții o echipă boemă, un club de 110 ani, o frăție de sentimente și trăiri de și la bine, dar mai ales la greu? Sau te ascunzi mereu unde și cu cine iți conferă liniștea?

Te aștept pe stadion. Nu la fluierat! La halba dinainte și bucuria de a fi...de după.

Mereu alături! Mereu fidel!

Hai CFR 1907 Cluj!

Che

Lasă comentariile tale

Postează comentariu ca oaspete

0
termeni şi condiţii.

Comentarii (3)